Este suficient să știi despre cineva că a ordonat uciderea tuturor vrăbiilor din țara lui, pe motiv că devorează recoltele, și va fi justificată punerea la îndoială a sănătății mintale a respectivei persoane.
Iar acest fapt nu este un detaliu dintr-o carte de ficțiune, reprezintă realitatea unor vremuri în care, în China, prezida personajul Mao Zedong.
El este cel care a ordonat uciderea vrăbiuțelor din toată China, iar despre consecințele acțiunilor lui, puțin mai jos, în articol.
Mao Zedong (n.1893 – d.1976), revoluționar chinez, președinte al Chinei (1949 – 1976), părintele fondator al Republicii Populare Chineze, adept al ideilor marxist-leniniste, dictator, responsabil de moartea a zeci de milioane de chinezi în timpul mandatului său din pricina strategiilor militare și politicii dezvoltate de el cunoscută sub numele de „maoism”.
A fost inițiatorul „Revoluției Culturale” prin care a încercat eliminarea tuturor adversarilor Partidului Comunist, orice semn al imperialismului fiind dur taxat, iar elita intelectuală torturată, închisă, ucisă ori forțată să se sinucidă.
De numele lui Zedong se leagă campania „Celor patru dăunători”, programul „Marele salt înainte” care echivala cu industrializarea țării, program care, însă, a eșuat lamentabil devenind un mare salt înapoi, ducând la foamete, disperare, boli, moarte.
Mao Zedong a fost socotit de mulți drept cel mai mare ucigaș în masă din istoria tiranilor, unele referințe estimând că victimele regimului condus de el s-au numărat între 40 și 45 de milioane, altele concluzionând că din cauza lui Mao Zedong ar fi murit chiar 60 – 65 de milioane de oameni. Acesta este, pe scurt, Mao Zedong.
Născut la data de 26 decembrie 1893 în Changsha, provincia Hunan din China, într-o familie de fermieri prosperi, se spune despre el că era un elev și, mai târziu un student cu rezultate chiar bune, cochetând cu scrisul, însă căruia i s-a cerut să părăsească școala din cauza unui comportament neadecvat pe care l-ar fi avut. Căsătorit forțat cu o fată mai mare cu șase ani decât el, Mao (14 ani), declara mai apoi că nu a recunoscut niciodată acea căsătorie, nu și-a dorit-o și fata nu i-ar fi trezit niciodată niciun sentiment.
Povestea aceasta avea să se sfârșească un an după căsătorie, odată cu moartea tinerei. Mao decide să plece la studii, intrând în contact cu operele multor filosofi, economiști, lideri mondiali, oameni de știință occidentali, remarcându-i în mod deosebit pe Karl Marx și Vladimir Lenin. Odată cu terminarea periplului său educațional, Mao Zedong se alătură, în 1921, Armatei Revoluționare și Partidului Naționalist al cărui scop era răsturnarea monarhiei.
Cel puțin 16 ani din viață, Mao și i-a dedicat punerii în aplicare în China a principiilor marxiste, visând la modernizarea țării și înflorirea socialismului. În anul 1949, după mai multe războaie civile purtate cu comuniștii, Partidul Naționalist Chinez se declară înfrânt, mare parte a reprezentanților lui, în frunte cu liderul Chiang Kai-shek, retrăgându-se în Taiwan.
În același an, Mao Zedong devine președinte, punând bazele Republicii Populare Chineze și, timp de 27 de ani, prin gafele sale politice și inițiativele pe care le-a avut, a băgat economia Chinei în colaps și a declanșat moartea a zeci de milioane de chinezi.
Mao Zedong vine cu o serie de reforme și programe menite să remodeleze societatea chineză. Industria intră în proprietatea statului, fermierii chinezi sunt organizați în colective, iar întreaga opoziție comunistă este de-a dreptul suprimată. 1958 este debutul dezastrului în China, odată cu instaurarea programului numit „Marele salt înainte”, ce reprezenta mobilizarea în mase mari a forței de muncă, având drept scop îmbunătățirea producției țării. Din această reformă, ce se dorea a fi o modernizare și îmbunătățire a socialismului, a făcut parte și campania „Celor patru dăunători” (țânțari, purici, șobolani și vrăbii).
Mao considera, de exemplu, că vrăbiile împiedicau dezvoltarea economică a țării, devorând recoltele, astfel că a ordonat uciderea tuturor vrăbiilor, executanții lui recurgând la diverse metode pentru a le omorî. Cu ajutorul unor tobe, speriau și hărțuiau sonor aceste păsări împiedicându-le să aterizeze și forțându-le să zboare până la epuizarea lor finală, le împușcau și le stricau toate cuiburile. Se înfăptuia, de fapt, un mare dezastru ecologic.
În scurt timp, mărețul plan al dictatorului a fost îndeplinit, dar consecințele au fost dezastruoase. Odată cu dispariția vrăbiilor, s-a produs infestarea cu insecte care au distrus culturile țăranilor. Obiectivele nerealiste ale lui Mao și proasta gestionare au dus la căderea agriculturii care, în urma secetei, a dus la rândul ei la foamete și, implicit, la moartea a milioane de oameni. Tabloul acelor vremuri este unul greu de descris. Copiii care mureau de foame și bătrânii sau cei a căror sănătate era precară fuseseră izolați și lăsați să moară în sălbăticie. Cei care furau legume erau bătuți, torturați și chiar omorâți.
„Oamenii mureau, iar familiile acestora preferau să nu îi îngroape în ideea de a continua să colecteze rațiile de hrană ale lor. Țineau cadavrele în pat și le acopereau cu cearșafuri”, declara pentru The Guardian, jurnalistul și scriitorul chinez Yang Jisheng (81 de ani), autorul cărții „Tombstone, The Untold Story of Mao’s Great Famine”.
Oficial, în China ar fi murit cu ocazia „Marelui salt înainte” în jur de 15 milioane de oameni, dar statisticile documentat și amănunțit făcute au dezvăluit că numărul morților ar fi fost între 45 și 65 de milioane.
„Cine nu respectă știința și legea naturii, acela va fi pedepsit și va suporta consecințele” (profesorul Hu Xingdou, Institutul Tehnologic Beijing)
În 1966, Mao vine cu noi planuri și obiective în încercări de reabilitare a situației și propriei imagini. Astfel ia naștere „Revoluția Culturală”, reprezentată în special de tineri comuniști ce fuseseră implicați în eliminarea dizidenților, a elitelor, a principiilor chineze străvechi, a vechilor tradiții și a vechii culturi chineze, a acelor elemente „nepotrivite” societății comuniste care-și dorea revitalizarea spiritului revoluționar.
Oamenii elegant îmbrăcați erau atacați pe stradă, fiind considerați burghezi, deci dușmani ai poporului comunist chinez. Au fost închise în mod abuziv și distruse biblioteci, școli, muzee, universități, biserici, case și magazine private.
Multe orașe din China fuseseră aduse în pragul anarhiei. Și de data aceasta, reformele lui Mao s-au soldat cu milioane de morți și, din nou, haosul propus de Mao avea să vină cu niște consecințe devastatoare asupra economiei țării și locuitorilor ei. Acest tablou a durat până în anul 1976, când Mao Zedung a murit în urma unui infarct miocardic.
Așa avea să dispară un dictator, dar nu și ideile comuniste care, și în ziua de azi mai suprimă din libertățile oamenilor și mai fac abuzuri, în ciuda liberalizării economiei și a intrării Chinei pe piața globală.
Istoricii au catalogat regimul lui Mao Zedong ca fiind cea mai mare catastrofă umanitară la nivel mondial, după marea ciumă, gripa spaniolă, invazia mongolă și cel de-al doilea război mondial.
China este, la ora actuală, una dintre superputerile lumii. Este cea mai populată țară din lume (peste 1,4 miliarde de locuitori), a treia țară ca suprafață, are cea mai numeroasă armată din lume, se află pe locul trei în topul țărilor care dețin armament nuclear, a doua mare economie mondială (după SUA), chineza este cea mai vorbită limbă din lume.
Bibliografie:
https://www.britannica.com/biography/Mao-Zedong
https://www.theguardian.com/world/2013/jan/01/china-great-famine-book-tombstone
Omul vinovat pentru moartea a 70 de milioane de oameni
Test de cultură generală. Cine a lansat Revoluția Culturală din China?
Câți oameni a ucis Stalin? Câteva amănunte despre politicile macabre ale dictatorului
China şi Uniunea Sovietică au fost aproape să declanşeze un război nuclear din cauza unui tanc furat